Mănăstirea Bârsana
Biserica este situată în Maramureșul istoric, pe Valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717.
Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Picturile au fost executate pe lemn, parțial nivelat cu bucăți textile, fixate pe pereți și acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul vremii. Ulterior, a fost adăugat, pe vest, pridvorul cu două niveluri și au fost lărgite ferestrele. În anul 1929 au fost tăiate ferestrele care încadrează ușa dintre naos și pronaos. (Sursa Wikipedia)
Mocănița de pe Valea Vaserului
Mocănița de pe Valea Vaserului este cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră cu ecartament îngust, care funcţionează cu locomotive cu abur, alimentate cu lemn și cărbuni. Calea ferată forestieră Vișeu de Sus, cunoscută mai ales sub numele de Mocănița de pe Valea Vaserului este exploatată atât forestier, cât și turistic, fiind clasată ca monument istoric.
Construcția căii ferate forestiere pe Valea Vaserului a început în 1932, într-o perioadă în care acest tip de căi ferate era foarte la modă în Europa, în special în zona Carpatică. Ecartamentul îngust era necesar pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului. La urcare, locomotiva împingea vagoanele goale pentru lemn, iar la coborâre, greutatea lemnului, coroborată cu gravitația, permitea trenului să coboare până în Vișeu de Sus. (Sursa libertatea.ro)
Cimitirul Vesel
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.
Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”. (Sursa Wikipedia)
Memorialul durerii Sighetu Marmației
Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către administrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În mai 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați.
Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la “neagra” și “șura”, celule de tip carceră, fară lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilința și batjocora faceau parte din programul de exterminare.
În 1955, ca urmare a Convenției de la Geneva și a admiterii României comuniste( Republica Populară Română ) în ONU, a avut loc o grațiere. O parte din deținuții politici din închisorile românești au fost eliberați, o parte transferați în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet, din cei circa 200 de deținuți, 54 muriseră deja. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuși, deținuți politici mai apăreau și în anii următori, mai ales “în trecere” spre spitalul psihiatric din localitate.
În 1977 închisoarea a fost dezafectată și a intrat într-un proces de degradare. (Sursa Wikipedia)
Cascada Cailor
Cascada Cailor este situată în apropiere de stațiunea turistică Borșa, în partea de Nord-Est a Munților Rodnei. Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit *Podul Cailor*, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România. Se află la altitudinea de 1300m, iar căderea de apă este de 90m. (Sursa libertatea.ro)
Muzeul Satului Maramureșean
Muzeul Maramureșului din Sighetu Marmației este un muzeu zonal având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureșul. Structura actuală a muzeului îl încadrează ca tip în rândul complexelor muzeale care sunt reprezentative la nivel național pentru fiecare provincie istorică a țării. (Sursa Muzeul Maramureșului)